The Age of Adaline nu este recomandat celor din neamul lu’ Teaca. Nu e cu arme si cu tate. Nu se dau spargeri si nu zboara masinile dintr-o cladire intr-alta.
Este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp si nu pentru replicile siropoase sau vocea aerata a lui Blake Lively (in rolul lui Adaline).
Ideea de baza a filmului, o viata fara sfarsit, evolutia unei fiinte umane incapabile sa imbatraneasca, este ceea ce iti acapareaza atentia de la inceput. Michiel Huisman (Ellis Jones) si Harisson Ford (William Jones, tatal lui Ellis) au adus cu mandrie cireasa de pe tort.
Morala filmului m-a ajuns inca din primele minute. Timpul poate sa iti fie si prieten si dusman. Te poate stopa sau iti poate da avant. Iti poate imbogati viata cu o multime de cunostinte, sau iti poate rapi totul.
Lait-motivul filmului, inteligenta femeii, este cu siguranta inca un motiv pentru care filmul este foarte apreciat.
Mai mult, regizorii au grija sa ne reaminteasca ca tineretea nu e totul, ca prea mult timp poate fi un blestem pentru fiecare dintre noi si ca batranetea poate fi apogeul glorios al vietii si nu declinul pe care il vad multi dintre noi.
