Se spune deseori ca timpul este cel mai mare dusman al erei in care traim, pentru ca trece atat de repede pe langa noi, incat deseori nu apucam sa realizam ca suntem vii.

Ne miscam, actionam si traim mecanic, iar timpul este mereu insuficient. Este ca o cutie pe care o deschidem in fiecare dimineata, o golim prematur iar apoi ne amintim pe toata durata zilei ca nu mai avem resurse.

Timpul poate sa fie prietenul nostru. Trebuie doar sa il acceptam asa cum este, la fel ca si pe toti prietenii nostri. El poate fi nemuritor daca ne uitam la el din unghiul potrivit.

Cum ar fi lumea fara prietenul nostru, timpul? Probabil la fel de goala, de seaca si de lipsita de sens ca si o lume in care nu am avea niciun fel de prieteni.

Viata fara timp? O aberatie!

Timpul este cel mai pretios lucru pe care il are fiinta umana. Imagineaza-ti viata fara timp.

Nu ai putea sa te bucuri la fel de mult cand vezi un prieten vechi. Nu ai putea sa apreciezi la fel momentele frumoase din tineretea ta. Acest prieten bun unifica prieteni vechi si noi si te invata sa traiesti frumos.

Timpul te impaca cu un vechi dusman, timpul iti arata ca ai fost orb si ca era o chestie de moment.

Priveste intotdeauna lucrurile omenesti ca pe niste realitati efemere, fara valoare, ieri o materie vascoasa, maine corp imbalsamat sau cenusa.

Asadar, petrece-ti aceasta clipa a timpului in conformitate cu natura si incheie-ti viata impacat, cum maslina cade in clipa cand e coapta, binecuvantand pamantul care a purtat-o si multumind pomului care i-a dat nastere.