V-ati intrebat de ce noua romanilor ne merge foarte greu orice intreprindem?
De ce ne costa totul foarte scump?
De ce ne miscam greu si ne trebuie mult timp sa finalizam ceva?

Dar cand e vorba de distrus, cu mare usurinta lasam sa se aleaga praful cat mai repede. Unii zic că suntem condusi prost, altii ca suntem amplasati in calea rautatilor si intereselor.
Nu suntem constienti ca am putea trai mai bine fiindca Dumnezeu ne-a dat o tara cu un sol foarte fertil si un subsol cu multe resurse. La multi dintre noi ne-a dat si inteligenta, dar a uitat sa ne dea forta de a ne uni ca să fim puternici si sa avem realizari de succes, ca viata noastra sa fie mai usoara si sa ne bucuram de un trai civilizat.

Intre anii 1965-1972, Henri Coanda si-a trait ultimii ani ai vietii in tara. La o intalnire cu un grup de ingineri romani a fost întrebat care este opinia lui despre inginerii romani vis-a-vis de inginerii din vest. Savantul a raspuns: Inginerul roman are o pregatire medie, dar asta nu-i un mare necaz. Necazul este ca noi romanii n-avem educatia LUCRULUI IN ECHIPA. Daca dai o tema la trei ingineri romani si aceeasi tema la trei ingineri din vest din oricare parte a Europei, românii pornesc cu entuziasm, se opresc pe la jumatate si incep SA SE CERTE SI SA SE SABOTEZE INTRE EI, timpul trece si nu finalizeaza la termen. Cei din vest se organizeaza, lucreza sistematic, colaboreaza si finalizeaza cu succes.

Cred ca aici este hiba noastra. Noi nu am fost educati sa LUCRAM IN ECHIPA. Suntem individualisti, egoisti si chiar daca uneori suntem performanti ca indivizi, nu ajungem departe.
Ne multumim cu putin si nu realizam nici necesarul. Poate este vinovata si educatia fara aplicatii practice pentru viata ce ni s-a facut si inca se mai face. Poate si pamantul roditor ne-a dat mai mult decat am meritat. Noi n-am facut foamea si atat noi cat si stramosii nostrii, n-am fost obligati sa TRAIM IN ECHIPA, in formatii de ginta, de clan, de hoarda, ca sa supravietuim.
In aceste formatii, interesul individului este sa nu ramana singur, sa execute dispozitiile sefului mostenit sau ales, iar conducatorul clanului foloseste cele mai bune mijloace pentru binele echipei.

E TRIST DACA AVEM IN NOI O GENA A DEZBINARII CARE NE-A DAT MEREU INAPOI, CAND ALTII MERGEAU INAINTE.
ESTE ADEVARAT CA NE EMOTIONAM LA NECAZ, DAR SI ATUNCI ACTIONAM CU GREU, FARA ORDINE, FARA PROGRAM, APOI REPEDE UITAM TOTUL.